EVOLUTIA CONSTIINTEI

at 10:00AM on Nov 01, 2009

ORHIDEA: Bineinteles, sintem fiinte spirituale in primul rind, pentru ca asta ne e esenta. Sa scapi de atasamentul fata de bani sau de lucrurile materiale este usor... Si da, exista atasamente puternice fata de spiritualitate care sint mult mai periculoase fata de cele materiale pentru ca sint la un "nivel" mult mai inalt. Atasament devine atunci cind spiritualitatea devine un scop in sine: "Vreau sa devin spiritual". Spiritualitatea este doar calea, drumul spre iubire. Din pacate, in drumul devenirii multi uita de scopul final al drumului si se ataseaza de drum, uitind ca au si o destinatie.   

 

De EGO nu te poti atasa - pentru ca tocmai ego este sursa tuturor atasamentelor...

Eu nu vad atasamentul fata de spiritualitate ca fiind un lucru negativ, periculos, in sensul de a deveni sclavul atasamentului tau, cand ai in vedere doar inaltarea, cresterea spirituala. Nu ma refer insa la atasamentul de spiritualitatea religioasa care devine, se tranforma intr-o practica curenta in viata persoanei ce poate ajunge pana la fanatism. Insa pana la urma, daca aceasta practica este modul lui "eu sunt" de manifestare...

Conform dictionarului de psihologie atasamentul "antreneaza conduite complexe de exprimare: dezinteres, dorinta de daruire, protejare si aparare". ,Cand stii care e tinta ta, atasamentul de spiritualitate poate deveni si o resursa personala. Dar de ce nu vorbesti despre prezenta constiintei in atasamente? Eu cred ca are si ea un cuvant de spus.

Cu iubire

at 09:14AM on Nov 03, 2009

at 09:51AM on Nov 01, 2009

DARMA: Pasiunile omenesti sint dorintele care au infrint iubirea. Suferintele prin care treci nu sint altceva decit salvarea ta. Sufletul tau te purifica. Imi place sa spun ca suferintele de tot felul trebuie privite ca un combustibil pentru "racheta" iubirii. Ce trebuie sa faci? Iti pun o intrebare... Intr-un organism, o celula, ce logica trebuie sa urmareasca mai intii? Propria sa logica sau logica organismului? Urmarirea logicii proprii o face cancerigena de aceea trebuie sa urmareasca mai intii logica organismului si apoi sa-si vada de propriile interese. Asa si noi oamenii: intii trebuie sa urmam logica divina si apoi logica noastra umana. Cind nu reusim sa facem asta ne "decalibram". De fapt, toata viata nu facem altceva decit sa ne calibram la energia iubirii. Si o facem prin suferinte, boli si moarte. De fapt, toate astea sint actiuni de purificare a sufletului. Toata viata, in fiecare secunda, alegem intre frica si iubire... Trebuie sa te decizi ce alegi. Primul pas pe care trebuie sa-l faci e sa nu mai judeci - oameni sau situatii. Deloc... Daca rezolvi asta problemele cu mintea se rezolva de la sine...

Multumesc mai intai, pentru acest raspuns. Am sa iti spun cum vad eu lucrurile. Ceea ce simt eu a trecut de stadiul pasiune, iubesc matur, normal, adica cu responsabilitate. Nu spun ca in iubirea mea nu mai exista pasiune, insa cand e timpul ei..Asa este, incercarile  au menirea sa ne duca acolo unde noi am planuit sa ajungem, purificarea, nu in sens poetic, ci energetic ne inalta vibratiile. Incerc sa imi fac cu bine tema caci stiu care este , nu scopul, imi suna un pic cam prea material, ci hai sa ii spun, telul meu. Ma simt insa ca un razboinic care se intoarce cu trupul plin de rani..Am citit undeva zilele acestea ca provocarile pentru un anumit nivel de vibratie sunt relatiile personale. Am zis da, iata raspunsul care il cautam. Am inteles ce este cu mine. Viata noastra e mai mult decat material, insa, dupa mine, nu  urmam o logica umana ci o supunem logici divine. Adica ne intoarcem catre ceea ce suntem - divinitate. Nu o putem face rupti de omenesc insa. E bagajul nostru pretios fara de care nu plecam de aici. Cand se spune ca nu luam nimic cu noi cand parasim aceasta lume, intr-un fel nu e asa. Luam cu noi personalitatea noastra si tot ce a invatat ea, toate achizitiile acumulate prin toate mijloacele de care s-a folosit. Cat despre judecata...face parte din felul in care inveti sa cresti. Imbratisari pline de iubire;

 invatam sa fim din nou iubire, sa fim din nou UNUL.

Purificarea se face in mai multe feluri. Dar sint doua categorii: prin oameni si prin boli. Si, da, se pare ca purificarea prin omul iubit este cea mai "eficienta". Cineva spunea ca este mult mai eficinta chiar decit purificarea suprema : moartea. De aceea, trebuie sa invatam sa iubim fara sa punem conditii. Fara sa cerem nimic in schimb. Prin iubirea noastra trebuie s-a o facem pe persoana de linga noi sa se simta libera. Cind iubim cu pretentii, nu iubim in mod real, este un fel de dragoste - troc (iti dau daca imi dai). Eu personal merg pe acest drum si e tare bine dar la fel de greu... In privinta logicilor... D-abia cind traiesti dupa logica divina (faca-se voia TA) te integrezi perfect in uman. In privinta "omenescului" cind traiesti in el de fapt, dormi. Profund... Iubire iti doresc... 

at 09:45AM on Nov 03, 2009

at 10:00AM on Nov 01, 2009

ORHIDEA: Bineinteles, sintem fiinte spirituale in primul rind, pentru ca asta ne e esenta. Sa scapi de atasamentul fata de bani sau de lucrurile materiale este usor... Si da, exista atasamente puternice fata de spiritualitate care sint mult mai periculoase fata de cele materiale pentru ca sint la un "nivel" mult mai inalt. Atasament devine atunci cind spiritualitatea devine un scop in sine: "Vreau sa devin spiritual". Spiritualitatea este doar calea, drumul spre iubire. Din pacate, in drumul devenirii multi uita de scopul final al drumului si se ataseaza de drum, uitind ca au si o destinatie.   

 

De EGO nu te poti atasa - pentru ca tocmai ego este sursa tuturor atasamentelor...

Eu nu vad atasamentul fata de spiritualitate ca fiind un lucru negativ, periculos, in sensul de a deveni sclavul atasamentului tau, cand ai in vedere doar inaltarea, cresterea spirituala. Nu ma refer insa la atasamentul de spiritualitatea religioasa care devine, se tranforma intr-o practica curenta in viata persoanei ce poate ajunge pana la fanatism. Insa pana la urma, daca aceasta practica este modul lui "eu sunt" de manifestare...

Conform dictionarului de psihologie atasamentul "antreneaza conduite complexe de exprimare: dezinteres, dorinta de daruire, protejare si aparare". ,Cand stii care e tinta ta, atasamentul de spiritualitate poate deveni si o resursa personala. Dar de ce nu vorbesti despre prezenta constiintei in atasamente? Eu cred ca are si ea un cuvant de spus.

Cu iubire

 

In cele din urma ce este un atasament? Atasamentul este manipulare. Incerci sa manipulezi prin dorintele tale Universul, Divinitatea. Sclav poti deveni numai iubirii, pentru ca este singura care nu te asupreste. De ce este atasamentul de spiritualitate periculos? Pentru ca atunci cind te apropii de "esenta" iti dai seama ca esti mai puternic din toate punctele de vedere. Si incerci sa obtii "lucruri" folosindu-te de puterea ta. Fericire omeneasca, sanatate pentru tine sau altii. Constient sau nu. Si asta nu este acceptabil. De fapt, ce sa intimpla? Tu devi constient de saminta divina din tine. Devi constient ca esti una cu Dumnezeu. Dar, totusi esti o parte din Divin, doar o parte, care ce vrea sa faca? Partea vrea sa manipuleze intregul. Un fel de coada care da din ciine... discutia ar fi mult prea lunga.

Iubire si Lumina...

at 10:49AM on Nov 03, 2009

at 09:14AM on Nov 03, 2009

at 09:51AM on Nov 01, 2009

DARMA: Pasiunile omenesti sint dorintele care au infrint iubirea. Suferintele prin care treci nu sint altceva decit salvarea ta. Sufletul tau te purifica. Imi place sa spun ca suferintele de tot felul trebuie privite ca un combustibil pentru "racheta" iubirii. Ce trebuie sa faci? Iti pun o intrebare... Intr-un organism, o celula, ce logica trebuie sa urmareasca mai intii? Propria sa logica sau logica organismului? Urmarirea logicii proprii o face cancerigena de aceea trebuie sa urmareasca mai intii logica organismului si apoi sa-si vada de propriile interese. Asa si noi oamenii: intii trebuie sa urmam logica divina si apoi logica noastra umana. Cind nu reusim sa facem asta ne "decalibram". De fapt, toata viata nu facem altceva decit sa ne calibram la energia iubirii. Si o facem prin suferinte, boli si moarte. De fapt, toate astea sint actiuni de purificare a sufletului. Toata viata, in fiecare secunda, alegem intre frica si iubire... Trebuie sa te decizi ce alegi. Primul pas pe care trebuie sa-l faci e sa nu mai judeci - oameni sau situatii. Deloc... Daca rezolvi asta problemele cu mintea se rezolva de la sine...

Multumesc mai intai, pentru acest raspuns. Am sa iti spun cum vad eu lucrurile. Ceea ce simt eu a trecut de stadiul pasiune, iubesc matur, normal, adica cu responsabilitate. Nu spun ca in iubirea mea nu mai exista pasiune, insa cand e timpul ei..Asa este, incercarile  au menirea sa ne duca acolo unde noi am planuit sa ajungem, purificarea, nu in sens poetic, ci energetic ne inalta vibratiile. Incerc sa imi fac cu bine tema caci stiu care este , nu scopul, imi suna un pic cam prea material, ci hai sa ii spun, telul meu. Ma simt insa ca un razboinic care se intoarce cu trupul plin de rani..Am citit undeva zilele acestea ca provocarile pentru un anumit nivel de vibratie sunt relatiile personale. Am zis da, iata raspunsul care il cautam. Am inteles ce este cu mine. Viata noastra e mai mult decat material, insa, dupa mine, nu  urmam o logica umana ci o supunem logici divine. Adica ne intoarcem catre ceea ce suntem - divinitate. Nu o putem face rupti de omenesc insa. E bagajul nostru pretios fara de care nu plecam de aici. Cand se spune ca nu luam nimic cu noi cand parasim aceasta lume, intr-un fel nu e asa. Luam cu noi personalitatea noastra si tot ce a invatat ea, toate achizitiile acumulate prin toate mijloacele de care s-a folosit. Cat despre judecata...face parte din felul in care inveti sa cresti. Imbratisari pline de iubire;

 invatam sa fim din nou iubire, sa fim din nou UNUL.

Purificarea se face in mai multe feluri. Dar sint doua categorii: prin oameni si prin boli. Si, da, se pare ca purificarea prin omul iubit este cea mai "eficienta". Cineva spunea ca este mult mai eficinta chiar decit purificarea suprema : moartea. De aceea, trebuie sa invatam sa iubim fara sa punem conditii. Fara sa cerem nimic in schimb. Prin iubirea noastra trebuie s-a o facem pe persoana de linga noi sa se simta libera. Cind iubim cu pretentii, nu iubim in mod real, este un fel de dragoste - troc (iti dau daca imi dai). Eu personal merg pe acest drum si e tare bine dar la fel de greu... In privinta logicilor... D-abia cind traiesti dupa logica divina (faca-se voia TA) te integrezi perfect in uman. In privinta "omenescului" cind traiesti in el de fapt, dormi. Profund... Iubire iti doresc... 

Multumesc pentru raspuns:Mi-a dat o minunata stare de bine. E cuvantul potrivit la locul potrivit...

Am scris cu caractere marite data trecuta sa imi fie mai usor si am uitat sa le readuc la marimea corespunzatoare,imi cer scuze pentru asta.

Intr-adevar si eu, incet, incet am ajuns la acest adevar. E greu de integrat dupa ani, ani, vieti de cultura gresita inoculata. Mi-am facut o promisiune, la un moment de rascruce din relatia mea. Nu plec pana nu invat sa iubesc neconditionat, fara trocul de care spui tu.

Daca ne gandim la ce inseamna libertate, daca intelegem profunditatea semnificatiei, noi care ne-am nascut in era lui "de ce"... Asta este. Cred ca intoarcerea la ceea ce am fost inseamna libertate. Simt insa ca sunt pe drumul cel bun, probabil am hotarat ca merita platit pretul. In primul rand pentru evolutia mea, apoi pentru tot.  Probabil esti "Yan", nu ai semnat, dar oricine ai fi, multumesc.

Inca ceva, ma intriga chestia cu celula. Dupa cate stiu eu, o celula isi desfasoara atributele in functie de locul unde este amplasata in organism. S-a descoperit ca daca este schimbata pozitia ei isi modifica activitatea in functie de specificul  noului loc . Sigur nu are o logica a sa. Asa  cum si noi invatam ca de fapt logica noastra nu mai este valabila, este a ego-ului si cu ea nu ne putem alinia intregului; nu putem accende catre nivele mai inalte ale constiintei. Insa este inteligenta, are inteligenta ei proprie si stie sa se adapteze!

Cu iubire.

at 06:25AM on Nov 05, 2009

at 10:49AM on Nov 03, 2009

at 09:14AM on Nov 03, 2009

at 09:51AM on Nov 01, 2009

DARMA: Pasiunile omenesti sint dorintele care au infrint iubirea. Suferintele prin care treci nu sint altceva decit salvarea ta. Sufletul tau te purifica. Imi place sa spun ca suferintele de tot felul trebuie privite ca un combustibil pentru "racheta" iubirii. Ce trebuie sa faci? Iti pun o intrebare... Intr-un organism, o celula, ce logica trebuie sa urmareasca mai intii? Propria sa logica sau logica organismului? Urmarirea logicii proprii o face cancerigena de aceea trebuie sa urmareasca mai intii logica organismului si apoi sa-si vada de propriile interese. Asa si noi oamenii: intii trebuie sa urmam logica divina si apoi logica noastra umana. Cind nu reusim sa facem asta ne "decalibram". De fapt, toata viata nu facem altceva decit sa ne calibram la energia iubirii. Si o facem prin suferinte, boli si moarte. De fapt, toate astea sint actiuni de purificare a sufletului. Toata viata, in fiecare secunda, alegem intre frica si iubire... Trebuie sa te decizi ce alegi. Primul pas pe care trebuie sa-l faci e sa nu mai judeci - oameni sau situatii. Deloc... Daca rezolvi asta problemele cu mintea se rezolva de la sine...

Multumesc mai intai, pentru acest raspuns. Am sa iti spun cum vad eu lucrurile. Ceea ce simt eu a trecut de stadiul pasiune, iubesc matur, normal, adica cu responsabilitate. Nu spun ca in iubirea mea nu mai exista pasiune, insa cand e timpul ei..Asa este, incercarile  au menirea sa ne duca acolo unde noi am planuit sa ajungem, purificarea, nu in sens poetic, ci energetic ne inalta vibratiile. Incerc sa imi fac cu bine tema caci stiu care este , nu scopul, imi suna un pic cam prea material, ci hai sa ii spun, telul meu. Ma simt insa ca un razboinic care se intoarce cu trupul plin de rani..Am citit undeva zilele acestea ca provocarile pentru un anumit nivel de vibratie sunt relatiile personale. Am zis da, iata raspunsul care il cautam. Am inteles ce este cu mine. Viata noastra e mai mult decat material, insa, dupa mine, nu  urmam o logica umana ci o supunem logici divine. Adica ne intoarcem catre ceea ce suntem - divinitate. Nu o putem face rupti de omenesc insa. E bagajul nostru pretios fara de care nu plecam de aici. Cand se spune ca nu luam nimic cu noi cand parasim aceasta lume, intr-un fel nu e asa. Luam cu noi personalitatea noastra si tot ce a invatat ea, toate achizitiile acumulate prin toate mijloacele de care s-a folosit. Cat despre judecata...face parte din felul in care inveti sa cresti. Imbratisari pline de iubire;

 invatam sa fim din nou iubire, sa fim din nou UNUL.

Purificarea se face in mai multe feluri. Dar sint doua categorii: prin oameni si prin boli. Si, da, se pare ca purificarea prin omul iubit este cea mai "eficienta". Cineva spunea ca este mult mai eficinta chiar decit purificarea suprema : moartea. De aceea, trebuie sa invatam sa iubim fara sa punem conditii. Fara sa cerem nimic in schimb. Prin iubirea noastra trebuie s-a o facem pe persoana de linga noi sa se simta libera. Cind iubim cu pretentii, nu iubim in mod real, este un fel de dragoste - troc (iti dau daca imi dai). Eu personal merg pe acest drum si e tare bine dar la fel de greu... In privinta logicilor... D-abia cind traiesti dupa logica divina (faca-se voia TA) te integrezi perfect in uman. In privinta "omenescului" cind traiesti in el de fapt, dormi. Profund... Iubire iti doresc... 

Multumesc pentru raspuns:Mi-a dat o minunata stare de bine. E cuvantul potrivit la locul potrivit...

Am scris cu caractere marite data trecuta sa imi fie mai usor si am uitat sa le readuc la marimea corespunzatoare,imi cer scuze pentru asta.

Intr-adevar si eu, incet, incet am ajuns la acest adevar. E greu de integrat dupa ani, ani, vieti de cultura gresita inoculata. Mi-am facut o promisiune, la un moment de rascruce din relatia mea. Nu plec pana nu invat sa iubesc neconditionat, fara trocul de care spui tu.

Daca ne gandim la ce inseamna libertate, daca intelegem profunditatea semnificatiei, noi care ne-am nascut in era lui "de ce"... Asta este. Cred ca intoarcerea la ceea ce am fost inseamna libertate. Simt insa ca sunt pe drumul cel bun, probabil am hotarat ca merita platit pretul. In primul rand pentru evolutia mea, apoi pentru tot.  Probabil esti "Yan", nu ai semnat, dar oricine ai fi, multumesc.

 

Inca ceva, ma intriga chestia cu celula. Dupa cate stiu eu, o celula isi desfasoara atributele in functie de locul unde este amplasata in organism. S-a descoperit ca daca este schimbata pozitia ei isi modifica activitatea in functie de specificul  noului loc . Sigur nu are o logica a sa. Asa  cum si noi invatam ca de fapt logica noastra nu mai este valabila, este a ego-ului si cu ea nu ne putem alinia intregului; nu putem accende catre nivele mai inalte ale constiintei. Insa este inteligenta, are inteligenta ei proprie si stie sa se adapteze!

Cu iubire.

Da, eu eram, Yan. In privinta celulei, noi "sintem " celule implantate de Univers, de Divin in diferite parti din Univers. Dar oricum am fi ca celula, intii trebuie sa ne gindim la Tatal, sa-l iubim pe el, sa traim iubirea, iar apoi putem sa uitam de noi, El are grija. "Iubesc, deci pot sa fac orice", spunea sfintul Augustin. Intr-adevar, fara iubire nu vom fi liberi niciodata. Dar ca sa simti iubirea trebuie sa-ti iubesti neconditionat trecutul, cu bune si rele, trebuie sa privesti cu incredere in viitor - fara sa depinzi de el si mai ales, trebuie sa traiesti clipa prezenta. Precum copiii. Ei nu se mihnesc la ce a fost in trecut, nu-si fac griji fata de ce va fi in viitor. Ei traiesc in clipa prezenta. Ti-am mai zis, incepe prin a nu mai judeca oameni, persoane...